Una dintre figurile cele mai importante din istoria ortodoxiei şi a Imperiului Bizantin este patriarhul Fotie. Fiind patriarh al Constantinopolului în prima mare ruptură din Biserica Răsăriteană şi papalitate, Fotie a fost şi apărătorul cel mai mare al ortodoxiei şi al dogmei creştine, combătând cu înverşunare toată viaţa ereziile şi pretenţiile Romei. Născut în jurul anului 820 dintr-o familie de nobili bizantini, viitorul patriarh a fost unul dintre cei mai mari savanţi ai vremii sale. De timpuriu, a fost angajat profesor la Universitatea din Constantinopol unde a predat teologie, filosofie, retorică şi gramatică. Datorită vastelor sale cunoştinţe şi a aprecierii de care se bucura în toate mediile, împăratul Mihail al III-lea l-a numit preşedinte al cancelariei imepriale.[1] Chiar dacă i-a fost apreciată de toată lumea vasta sa cultură şi spiritul organizatoric, partiarhul Fotie a fost şi este aspru blamat de Biserica Romano-Catolică, iar numeroşi teologi apuseni îl învinuiesc pentru ruptura dintre cele două Biserici.[2]
